Legendele, cum ar fi cea a contelui Dracula, sau istoria autentica a Romaniei sunt tot atatea marturii ale acestui trecut fascinant. Astfel de marturii pot fi gasite in bisericutele transilvanene din lemn cu acoperisuri inalte.

Minunate biserici si manastiri impodobesc tinutul Bucovinei

Merita sa admirati tezaurul artistic al manastirilor din Bucovina, datand din secolul al XVI-lea, sau sa ascultati vrajiti Rapsodia Romana compusa de George Enescu, care s-a inspirat din minunatele teme folclorice.

Cea mai puternica influenta asupra dezvoltarii acestei tari a fost cea a Romei antice.

Primele semne de viata umana pe actualul teritoriu romanesc au fost gasite in Muntii Carpati si dateaza aproximativ din 600.000 i.Hr.

Cu toate ca au existat colonii grecesti pe litoralul Marii Negre inca din secolul al VI-lea i.Hr., prima formatiune statala centralizata a fost a dacilor, un popor din neamul mai mare al tracilor.

Civilizatia daca a ajuns la apogeu sub conducerea lui Decebal, in primul secol i.Hr., dar el a fost invins de legiunile imparatului roman Traian in anul 106. Au urmat colonizarea romana si casatoriile mixte, iar noua populatie s-a increstinat.

In 271 legiunile romane s-au retras si au urmat o mie de ani de invazii sporadice ale popoarelor migratoare, urmati de mai multe secole de cotropiri din partea turcilor si a rusilor. In pofida acestora, civilizatia daco-romana si mostenirea latina au supravietuit.

Prima atestare documentara a poporului roman a fost facuta in jurul anului 1160, iar la scurt timp dupa aceea, Tara Romaneasca si Moldova s-au constituit ca principate.

Mai multi voievozi, care s-au succedat la conducerea principatelor, au reusit sa stavileasca invazia otomana, mai ales Mircea cel Batran, Vlad Tepes si Stefan cel Mare. Acesta din urma a construit aproape cincizeci de manastiri si a pus bazele culturii moldovene.

In secolul al XVI-lea, Mihai Viteazul a unit aceste doua principate din Transilvania si i-a alungat pe turci. In multe privinte, secolele al XV-lea si al XVI-lea au reprezentat o epoca de glorie a dezvoltarii arhitecturii si a artelor.

Dupa moartea lui Mihai Viteazul in 1601 au urmat doua secole si jumatate de conflicte, rastimp in care constiinta nationala a romanilor a inceput sa devina din ce in ce mai puternica.

In 1859, cele doua principate, Tara Romaneasca si Moldova, s-au unit sub numele de Romania. Noul stat a devenit monarhie in 1881, dar numai in 1918 a avut loc unirea tuturor celor trei principate romane, prin alaturarea Transilvaniei.

Dupa 1945, sovieticii l-au obligat pe rege sa abdice si au impus regimul comunist. Revolutia din decembrie 1989 a readus Romania printre democratiile europene.

Cel mai evident rezultat al acestui proces este faptul ca romanii dau din nou dovada de ospitalitatea si generozitatea lor proverbiale, dupa cum isi vor da seama in curand toti vizitatorii nostri.

Un astfel de trecut nu putea da nastere decat unui patrimoniu extrem de bogat de realizari artistice si culturale.

Festivaluri locale pline de viata au loc in fiecare an

La modul general, se pot delimita trei regiuni principale cu traditii folclorice distincte, iar oricine calatoreste prin Romania poate admira splendide exemple ale acestora.

Arhitectura, mestesugurile si bucataria populare din traditia romaneasca reprezinta o cultura vie cu o valoare unica.

Muzica si costumele traditionale sunt parte integranta a vietii in Romania

Admirati minutiozitatea cu care sunt sculptate portile de lemn in Transilvania, minunatele bisericute din lemn, varietatea costumelor populare, diferite de la o regiune la alta, si simplitatea obiectelor de arta populara.

Obiectelor de ceramica, covoarelor tesute la razboi, icoanelor si sculpturilor in lemn li se adauga specialitatile culinare locale si vinurile.

Arhitectura satelor romanesti este plina de imaginatie si de viata

Gastronomia este si ea o arta, iar romanii stiu sa foloseasca cu pricepere ciupercile si legumele, carnea de porc, de pui sau de vita, uneori pentru a realiza mancaruri condimentate cu o savoare orientala.

Familiile nobile din Romania au sprijinit intotdeauna construirea de monumente si dezvoltarea artelor. Exista numeroase castele medievale, iar unele dintre ele par a se fi desprins din paginile unor carti de povesti, cum este castelul Bran.

Altele seamana cu cele din Franta, cum ar fi Castelul Huniazilor, in timp ce stilurile renascentist si baroc au fost adaptate unei arhitecturi specific romanesti de catre conducatorul Tarii Romanesti de la sfarsitul secolului al XVII-lea, Constantin Brancoveanu.

In secolele XIX si XX, trezirea constiintei nationale a fost insotita de o inflorire a talentului artistic.

Dramaturgul Eugen Ionesco, sculptorul Constantin Brancusi si compozitorul George Enescu sunt doar trei exemple de seama in acest sens.

Talentul lor si cel al succesorilor lor este apreciat pe tot cuprinsul tarii in sali de concerte, opere, galerii si expozitii. Patrimoniul cultural al Romaniei este autentic atat in domeniul artei culte, cat si in cel al artei populare.